Ca o rană deschisă cu sare,
Putrezită și coaptă, ce doare
E păcatul de sfânt săvârșit,
Când ispita șiret l-a ațipit.

Ca un jar aruncat între paie,
Ca și molima prinsă de straie
E păcatul, a morții cărare,
Ce se luptă mereu să doboare.

Ca un taur fugit de la plug
Îndărădnic, scăpat de sub jug
E păcatul cu ghearele sale,
Lăsă floarea să n-aibă petale.

Ca o pată pe noul veșmânt,
Ca argintul topit cu pământ
E păcatul, a iadului drum,
Ce-ți dorește viața un scrum.

Ca lăcusta flămândă pe câmp,
Ca noroiul în vasul cel scump
E păcatul, cu visul murdar,
Ce te leagă acum: iar și iar.
...
Ca o simplă plăcere te vrea
Dar, dorește apoi ca să stea
Să te-nnece cu valu-i stricat,
Aruncându-te-n alt nou păcat.