M-am născut la sânul mamei mele,
Sfânta, cu privire de regină.
Cu ea am învățat să număr stele,
Să colorez o viață de lumină!

L-am avut de mic pe tata, pază!
Bărbatul care a știut, muncind,
S-aducă-n casă a iubirii rază
Și prin Scriptură inima sfințind!

Fiind copil într-o grădină mare
Am fost înconjurat de frățiori.
O spun acum, să-mi fie cu iertare:
Familia-i asta, nu alte erori!
...
Și-acum, eu sunt numit: fanatic!
Un extremist, junghi al toleranței,
Un prizonier al gândului excentric,
Cotropitorul păcii și speranței!
...
Cât de nebună lume să ajungi?
Să te ucizi în propria robie!
Și câtă vreme cauți să alungi?
Familia, ce-i trainică și vie!
...
M-am născut prea binecuvântat!
Să las în voie o dorință oarbă!
Și nu voi fi de-a pururi împăcat
Pân' nu vei știi și ultima mea vorbă!

Rămân fanatic pentru o familie reală!