Cel din casa ta te ,,sapă''
Străinul vine şi te scapă;
Cel cu care stai la masă
Te lasă şi fără casă;
Şi când zici ,,Ce tare doare!''
Brânci îţi dă, să te doboare;
Şi, ca să ai chiar îndestul
Pâinea-ţi ia, rămâi flămând.

Căci, cel ce ţi-era aproape
Era de fapt, mult mai departe;
Îţi vorbea numai cu gura
Departe avea inima;
Îţi vorbea de ochii lumii
Nu din străfundul inimii;
Îţi da sărutul lui Iuda
Cu ochii îşi păzea doar punga.

Şi se gândea cum să facă
Să-şi aducă înc-o ,,sapă''
S-acopere răul făcut...
,,Nu ştie nimeni'' s-a gândit
Şi se comportă-n mod normal
În felul cel mai natural;
Usturoi, el n-a mâncat
Şi cu nimic nu s-a spurcat.

Iar tu, sărac obijduit
Trist că ai păcătuit
Lui Isus te rogi fierbinte
Să îţi şteargă El din minte
Gândul rău, orice ranchiună
Durerea ta din inimă
Să fii în tot victorios
Prin sângele lui Hristos.

Şi-ţi ceri iertare c-ai greşit
Mult tare-ai mai păcătuit;
Că ai fost nemulţumit
De ceea ce ţi s-a făcut
Când ştiai doar mult prea bine
Că Isus e lângă tine;
Că El, Domnul nu te lasă
Fără pâine, fără casă.



A.N 29.01.2017 Firenze