Pustiu nesfârșit, umbre și piatră
Mi-e frig, frică și tac...
Cred că pământul ce-l calc
Mă înghite deodată.

Urlete foarte aproape...
Oare-am să mor devorat ?
Știu, Esau a fost înșelat
Fug ca de moarte.

Cu frică pun capul pe piatră
Voi adormi... sunt biruit
O mamă ce m-a iubit
Și-o profeție odată...

Dar noaptea se duce fără să mor
Stau treaz, uluit de visare
Aici este Locul cel Mare
Aici este Poarta
Cerurilor.

Îngerii Lui pe o scară
Cu treabă în sus și în jos,
El Însuși, cât de frumos !
O, Doamne, și eu de ocară !

Legământul făcut lui Avraam
Îl faci și cu mine,
Mă zidești din ruine,
Nădejde în Tine să am,

Și piatra aceasta ce-a stat căpătâi,
Ți-o pun înainte.
Este încă fierbinte.
Cu mine rămâi...
...................................
Sunt cuvinte frumoase,
Frumos legământ
Între Domnul și omul
Înșelător pe pământ
Dar, mai departe de-acestea
În adânc înțeles,
Pașii lui Iacov
Numai în Ceruri se țes.