Mirul din vas... cunună de miresmi, înțelepciune

(Ioan 12-3)

...Umblase multă vreme-n întuneric
Și adunase-n vasul ei atâtea ''întâmplări''
Din cele mai disprețuite, ce le-ar fi vrut uitate,
Să nu le mai-ntâlnească și găsească nicăieri.
Își otrăvise viața cu ''nimicuri', multe din fire și păcat,
Încât abia-și ducea pe umeri vasul,
Plin de-amintiri urâte, grele, aproape de neuitat.
Dar într-o zi-ntâlnise UN OM BUN,
Ce a oprit-o din ''pustiu-i drum'',
I-atinse vasul ce se sparse și-n urma Lui: Eliberare!
O pace sfântă și nicicând de cunoscută pân-atunci-i rămase.
...N-aș sti să-ți spun cât L-o fi căutat,
Și nici să-i număr lacrima căinței
Dar, ce-am aflat?...
-Era o Cină pe-nserat, în casa unui om bogat,
Iar Omul Bun stătea la sfat,
Cu cei din jurul Său ce-i adunase.
Când atmosfera era '' în toi'', aprinși în vorbe bune,
Intră pe ușă o femeie... cu privirea-n jos,
Cu-n vas de alabastru ce-l purta pe cap,
..O cunună de miresmi și-nțelepciune...
Se așeză sfioasă în genunchi, la ale Omului picioare
Și picură din vasul cel de preț,
Sincere miresme... și parfumate-odoare...
Așa făcu în lacrimi multe și nu voia nimic,
Nu Îi cerea...
Decât să îi primească-nchinăciunea,
S-o-asculte-n ruga inimii ce I-o aducea.
Așa putea a-și arăta recunostința-i sinceră și vie,
...Că într-o zi, când viața-i era tare grea,
El, Omul Bun, Isus Christos, Se-oprise,
Îi luase vasul vechi, sarcina grea, dându-i în loc,
Iertarea și mireasma din iubirea Sa.


2 februarie 2017 SandaTulics