Aşa de mare-a fost Iubirea
Aşa de mare a fost Iubirea
Stăpâne Doamne Creator,
Căci pentru omul muritor
Ai vrut să iei şi chip, şi firea,
Spre-a-i înnoi desăvârşirea
S-ajungă-n Rai, nemuritor!
Ţi-ai lepădat albul veştmânt
Ce-l posedai în strălucire -
Prin sfânta Ta neprihănire,
Şi-ai coborât jos pe pământ
Din dragoste pentru Cuvânt
Să-i dai completa fericire!
La omul cel prins de păcat
Tu ai venit cu mântuirea
Ca s-aibă pe veci izbăvirea
Din gheara morţii, agăţat
Prin harul sfânt recuperat
Să-Ţi cânte în veci iubirea!
Tu Te-ai jertfit sus la Calvar
Pe cruce grea a răstignirii
Ca s-aduci viaţă omenirii
Prin sângele vărsat în dar,
Pe al Golgotei crunt altar
Stau urmele neprihănirii!
Şi s-o repui în drepturi iar
Din amăgirea cea primară
A multor veacuri de ocară,
Din tot blestemul secular -
Ce l-a purtat cu vai şi-amar
În dorul către sfânta Ţară!
Jertfă-ai fost pentru salvare
Prin moartea cea nemiloasă
Ca să-l aduci din nou acasă -
Prin viaţa sfântă-nfloritoare
A Forţei vii, cea creatoare,
Şi fi-va nespus de frumoasă!
Flavius Laurian Duvernas
31 ianuarie 2017