Dragostea...
Dragostea, zic cu emoții,
Este-un har sublim al morții
Față de-acel propriu eu,
Care stă în fața Porții
Deschisă de Dumnezeu,
Ca să ne întindă sorții
Peste Zorii Eternității
Și-a renașterii divine,
Este-o umbră a purității
Și-a Slavei Divinității,
Care A fost, Este și vine...
Ea-i mărețul Dar al vieții
Pentru mine, pentru tine...
29/01/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)
Dragostea te-omoară ca
Să poți renaște prin ea.
* * *
Dragostea e harul morții față de tine însuți și darul renașterii față de Dumnezeu.
Deschisă de Dumnezeu...Frumoasa imagine in care ideile filozofice si teologice sant cu maiestrie imbracate in frumusete poetica. Ideile sunt precum sarea care se decanteaza intr-un pahar de apa. Sarea nu se mai vede, dar gustul apei devine sarat. Demonstreaza talent dar si intelegere a sensului spiritual al ideii transfigurate in poezie. Sincere felicitari.