Petarde de valuri, talaz de scântei
Împrăștie marea cu ură,
Eu cred că aiurea căci n-are temei,
Oricum, pacea noastră o fură.

Ia poalele-n brâu, le coboară-ndărăt,
Se-nfurie marea, nebuna,
Așchii răsucite-și cioplește din piept
Căci vrea să-nfășeze minciuna.

O, vino Tu Doamne și spune-un cuvânt,
Să nu-și mai agite mahrama,
În pânzele-ntinse să bată Duh Sfânt,
Să stingă neliniștea, teama.

De Tine ascultă orice furtună,
Căci Tu ai pus mării hotare,
La vorbele Tale valul se-alină
Și liniște fi-va pe mare.