În sufletul pur se plămădesc ghiocei,
Din alb de zăpadă ies tandrii, fideli,
Vestind iubirea în ruga purtată
Prin galaxii pân-la cerescul Tată.

Mirifică splendoare născută în ger!
Au capul plecat și brațele spre cer,
Îmbrățișează-n mulțumiri divine
Întreg universul și-ar vrea să-l aline.

Iubire înțeleasă, angelic miraj
În labirintul vieții, fără decalaj,
E- inima cu dorul de Acasă.
Te așteaptă Isuse a Ta Mireasă.

Pentru noi toți, ce lecție măreață,
Prin gerul aspru sufletul se-nalță,
Iubirea divină ne înfășoară,
Din veșnicii suntem a Lui comoară.

Maria Șopț, Arad.