CÂND CRUCEA-I GREA...

Când crucea-i grea, iar apăsarea
Îmi pare că nu pot s-o port
Mi-aduci, Isuse, uşurarea
Să pot continua lucrarea
În drumul spre eternul Port.

Când vine boala nemiloasă
Îmi dai tării s-o pot purta
Ştiu, Mire drag, că Ţie-Ţi pasă
De ce-i ce-s parte din Mireasă
Şi preţuiesc prezenţa Ta.

Pe marea vieţii vijelia
E-aşa grozavă uneori
Că îmi ucide veselia
Şi-mi este greu să ţin făclia
Şi pretutindeni văd doar nori,

Dar înălţând un gând spre Tine
Se potoleşte valul greu
Doar de la Tine pot obţine
Merindea stărilor divine
Şi-orientare pe traseu.

Când uriaşă-i presiunea
Născută de povara grea
Şi-nceţoşată-i viziunea
Atunci îmi revelezi minunea
Să pot, din nou, elan avea.

Eşti sprijinul vieţii mele
O, Fiule ce-ai fost jertfit
Când greutăţile-s prea grele
Îmi spui ce-i dincolo de stele
Şi-atunci mă simt preafericit.

George Cornici/ 2 Februarie, 2017