Vestitor al Soarelui!!!

Eram cel ce „totul strică”
Cu atitudini „fără frică”,
Mă-alunga mândria afară
De sub propria-mi cipică...
Eram vrednic de ocară
Și n-aveam cine să-mi zică!

Aveam sufletu înghețat,
De cel rău influențat
Și de soare ocolit...
Eram „pământ nelucrat”,
De-a morții soli răscolit,
Pustiit și nearat...

Cugetul mi-era apăsat,
Chinuit, nemângâiat,
Cu zeft de iad învelit
Să nu poată fi spălat...
Eram vrednic de jelit
Dar, cui crezi că i-a păsat?!

Pe geamul sufletului
Florile înghețului
Întunericu-l păzeau...
Bulbii reumatismului
Fericirea-mi înjungheau
La răscrucea drumului...

Vestitorii soarelui
Nu veneau și nu veneau!

Dacă ți se pare trist,
Scumpule evanghelist,
Te chem a colabora...
Că-acest poem „fatalist”
E povestea multora,
Așteptând un „sufletist”...

Te rog, nu-i mai ignora,
Fii cinstit și realist!

31/01/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)