Nunta Divină

Când ai să vii, Isuse Doamne,
Din trupu-Ţi, ţâşni-vor raze!
Ne-ai săpat pe-a Tale palme
Prin dragostea ce luminează,
Prin semnele-Ţi, ce radiază -
Ca să ne dai de nuntă haine!

Şi-astfel vom fi a Ta mireasă
Mai scumpă ca o Porumbiţă,
Căci prin har, am fost aleasă
Spre-a-Ţi fi sfânta Rămăşiţă,
Din prăpăstii, ... - spre fiinţă,
Ca Mire... a Te-nsoţi acasă!

O, cine-i aceea, care se iveşte
Ca zorile, luminând ponoarele,
Frumoasă ca luna şi ca soarele,
Dar cumplită, ca oşti vitejeşte
Sub steaguri, când biruieşte -
Neamurile şi toate popoarele?

Da! vom fi mireasa pregătită
Ca grădina-mbujorată-n rodii,
Ca o fântână, ce-i pecetluită,
Fântână din grădini cu ape vii
De Mirele Divin cea mai iubită,
De îngerii din cer, sărbătorită.

Apele cele mari, în revărsare
Dagostea, n-o poate stinge,
Nici râurile, a-i aduce înecare,
Căci jarul ei de foc s-aprinde,
Şi sufletul prin har cuprinde -
De-a fi prezent la nunta mare.

Şi fi-vom, pecete, pe inima Ta
Şi ca o pecete, pe braţul Tău!
Căci Tu Ţi-ai arătat dragostea
În salvarea, în lupta cu cel rău!
Ea a fost mai tare ca moartea,
Veşnicia, pentru-a ne fi partea!

Flavius Laurian Duverna
04 februarie 2017