Când Te voi vedea Isuse,
Frânt, umil, şi-ngenuncheat
Şi de palmele străpunse
Fi-voi oare întrebat?
Şi de fruntea Ta Regească
Care-am prins-o între spini,
Şi de faţa Ta cerească
Ce-am umplut-o cu mărăcini?

Mă vei întreba de fapte,
Ce-am jerfit, ce Ţi-am adus?
Cât am stăruit în noapte
Câte laude Ţi-am spus?
Mă vei întreba de biciul
Care, crud a dat în Tine?
Îmi vei cere sacrificiul
Ce-am făcut, să fii în mine?

Ce-mi vei cere Doamne, oare?
Câte suflete-am chemat?
Să urmeze al Tău Soare
Ce pe cer L-ai aşezat?
Oare vei privi cu milă
Peste câte am făcut?
Mie, omul de argilă
Te vei face cunoscut?

Care parte-mi va fi partea
Cea de capre, ori de oi?
Şi când vei deschide Cartea
Vom rămâne Amândoi?
Când mă vei striga pe nume:
-"Aste fapte le-ai făcut!"
Oare mă voi pierde-n spume
Voi rămâne oare mut?

Cum Te voi privi Isuse
Când rosti-vei judecata?
Pentru rugile-mi nespuse,
Care oare-mi va fi plata?
Ce-oi putea umil să-Ți zic
Când am să-Ți privesc sfinţirea?
Eu, un rob aşa de mic,
Ochi în ochi cu Nemurirea...

Cât am preţuit din Harul
Ce mi-ai dat să fiu salvat?
Cât am folosit din darul
Pentru care-am fost chemat?
Nu ştiu câte întrebări...
Poate una, poate o mie,
Nu ştiu câte cercetări
Pân' s-ajung în veşnicie...

Viaţa mea e-un fir de aţă
De voinţa-Ți atârnat...
Să mă judeci faţă-n faţă
Numai Ţie, Ţi-a fos dat!


A.David, 5 feb.2017