Te rog frumos să nu trimiți războaie
Nici ciumă peste vite, nici urgie!
Nu vrem orfanii străzile să umple
Înfometați cu trupurile supte...

Să nu îngădui, rogu-Te, năpastă
Cu zdrobitoarea arșiță nefastă;
Să ne târâm printre ruine, copți
Duși în robie ca pe niște hoți...

Nu Te uita la noi, fără de milă
Suntem nimic, un ochi fără pupilă!
N-am vrea să urle văduve-nsetate,
Pe uscăciunea pietrelor crăpate!

Oprește-Te și stâmpără-Ți mânia
N-am vrea nici cum să-Ţi provocăm furia!
Ce trist ar fi să ne sfărâmi pe toți
Într-o clipeală, Doamne, fiindcă poți!

Te rog frumos să nu ne lepezi, Doamne
În crivățul nebun de-atâtea toamne;
Nu vrem o iarnă veșnică și rece
A creștinismului valori să-nece!

Să nu îngădui, rogu-Te, Stăpâne,
Grânarul să rămână fără grâne;
Suntem ai Tăi, să nu cumva să uiți
C-avem nădejde-n Tin-atât de mulți!