Vă închinați la ce nu știți
Cu mătănii și plocoane
Vă închinați la ce nu știți,
Prescriind legi și canoane
Pentru-a firii neputinți
Pân` la lacrimi de icoane,
Numai nu vă pocăiți...
Puneți sfinții-n etaloane
Cu diverse referinți...
Coaseți aur în feloane
Și vă tot împodobiți
Incitați de-ale firii toane...
Vă înălțați, nu vă smeriți!
Faceți slujbe la icoane
Și pe sfinți îi necinstiți
Cu-a religiei blazoane
Prin care ademeniți
Simțămintele umane
Rătăcind pe rătăciți...
Adevăr de la amvoane,
Veți putea voi să vestiți
Când satanice prigoane
Vor veni iar peste sfinți,
Sau cu oștile dușmane
Veți fugi să vă uniți?!
Cu-a cutumelor obloane
E timpul să isprăviți
Și cu sfinții din icoane...
De acum, să fiți voi sfinți!
Îmbrăcați-vă-n feloane
De „copii” neprihăniți.
Amintiți de la amvoane
Sfinții uciși și chinuiți
În arenele romane
Și pe toți cei adormiți
În Hristos, ce-așteaptă „Zori”
Când vor fi din morți treziți
De venirea Lui pe „nori”
Și spre-aceasta să priviți!
05/02/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)
Versurile acestea au venit în mintea mea fără să meditez sau să mă gândesc câtuși de puțin la ceva din conținutul lor. Este ceva ce nu pot descrie nici explica... am deschis calculatorul cu intenția să-mi citesc coreo și m-am trezit scriind... am lăsat să curgă cuvintele, le-am scris fără să le judec, fără să le cântăresc... și acum, le recitesc încă nedumerit...