Doamne, mai ajung la Tine
Scrisorile mele?
Căci am pus atât suspin
Când scriam în ele...

Au ajuns la Tine Doamne,
Spune-mi, au ajuns?
Căci aştept de-atâta vreme
N-am primit răspuns...

Spune-mi Doamne, ce-i cu ele?
S-au pierdut pe drum?
S-a atins cel rău de ele?
Mi le-a ars în scrum?

N-am primit nicio scrisoare
Nici măcar un vers...
Ce să fie Doamne oare
Cine le-o fi şters?

Demonii din adâncime
Mi le-au sfârtecat?
Ce-au făcut cu ele Doamne,
Mi le-au aruncat?

Şi plângând, aşa deodată
Mă visam la Tine-n poală
Şi-am zărit pe masa mea,
O scrisoare goală...

Repede am tresărit,
-E răspunsul Lui!
Dar îndată am pălit:
-Scrisul nimănui...

Era o hârtie albă,
Fără niciun rând...
-"Doamne dar, ce faci cu mine?"
Am căzut plângând...

"-Aşa Ţi-am trimis eu Ţie
Doar o simplă coală
Ce-mi trimiţi Tu Doamne mie,
O scrisoare goală?"

"-Eu Ţi-am scris atâtea rânduri
Totul mic cu mic...
Toate ale mele mii de gânduri,
Însă Tu, nimic!?"

Apoi, mi-am întors privirea
Tristă, într-o parte
Şi-ntr-un colţ, cu praf, ascunsă,
Se afla o Carte...

Îmi părea aşa de veche
Parcă-o mai văzusem!
Eram suflete pereche
Dar n-o mai crezusem...

Şi am pus-o acolo-n colţ
Prea sătul de ea...
Praful fericit acum,
Sigur o citea...

Am luat-o, am deschis-o
Şi-am încremenit!...
Că răspunsuri la scrisori
Toate le-am găsit!...


A.David 9februarie2017