O minunata metafora poetica, imagine memorabila a furtunii care face sa vina pasarile sa intunece cerul existentei, sa fure samanta cea buna a credintei. Nu ramane poetului credincios decat de a chema puterile cerului, vijelia sa alunge pasarile in pustie, pentru ca linistea, pacea sa revina iarasi pe cerul existentei. Splendid!

Așa este frate Ionică dupa orice încercare grea suntem slăbiți iar vrăjmașul ne dă târcoale, rugăciunile noastre și credința care o avem în Domnul ne dă putere să biruim.Domnul să vă binecuvinteze cu harul și pacea Sa.

E mai bine în furtună?
Da, e bine câ-i cunună
Şi-o răsplată foarte bunâ
Şi răbdarea ,împreună
Cu-ndelunga surioară
Împreună-s o comoară.

Experienta dvs e a noastra, a tuturor...Dupa o incercare grea mai vin peste noi si duhuri de frica, de ingrijorare, felurite ispite si doar o vijelie a Duhului Sfant le poate goni....Inspirate si adevarate versuri!