Un gând curat, de dincolo de stele,
A săgetat axal Calea Lactee
Să-și cate loc în gândurile mele,
Să îmi sădească-n suflet orhidee.

Dar n-avu loc de-atâta-ngrijorare,
De-atât pelin ce câmpu-mi năpădise
Și se-odihni cuminte pe o floare
Știind că-n noapte va-nflori în vise.

Și a-nflorit... Corole de Lumină
În mângâieri cerești mă-nveșmântară!
Ce grijuri, ce pelinuri piept să-i țină?
S-au rușinat și au ieșit afară.

Îl voi păstra căci n-are-asemănare,
E floare sacră, un gând, cel mai frumos,
Desăvârșirea vie, Crin din vale,
Gând de plinătate în Isus Cristos.

Îl întrețin mereu cu Pâinea vie,
Îl scald în roua sfântă de sub Cruce
Și vreau să-mi fie viața mărturie
Căci l-am primit și nu-l mai las să plece.

Iubiții mei, deschideți larg, ferestre
Și măturați căsuța în căință,
Căci ziua, noaptea Domnul vă vorbește
Să vă aducă gând de pocăință.