De ce-ai lăsat ca iarna aspră
Să troienească viața ta?
Nu simți cum inima-ți îngheață
Când nu mai ai iubire-n ea?

Nu vezi că orice vorbă-a ta
E spin ce poate să rănească
Iar sufletul ți-e plin de ură
Și a uitat să mai iubească?

De ce nu poți zâmbi spre oameni?
De ce nu poți privi spre cer?
Nu ți-e de-ajuns atâta noapte,
Atâtea viscole și ger?

E-așa de scurtă viața asta...
De ce în van s-o risipești?
Deschide-ți poarta inimii
Să-nveți să ierți și să iubești!

Vulcan-13-01-2017
Mary