Din bulb peregrinat prin vremi străbune,
Îmbraci petala alb-imaculată,
Același inocent ca altădată,
Cu capul aplecat ca-n rugăciune.

Un vas de cinste pe a vremii roată
Duci vestea primăverii care vine,
Îți frângi culoarea-n spectre, ca o pâine,
Pe-altarul iernii, jertfă tămâiată.

„-Tot orbitrând, văzut-ai oare norul,
Spune, spune cânta-vom Maranata?
Când vine Domnul Isus, Salvatorul?

Îl așteptăm să vină cu răsplata.”
În plin contrast ne mustră ghiocelul:
„-Da, l-am văzut, dar oare sunteți gata?”