De când Te-am cunoscut pe Tine,
Isus, al meu Mântuitor
Un singur gând mai am în mine
Un singur scop, un singur dor...

Eram nimic, un bob de rouă
Un fir de praf pierdut în vânt
Dar Tu mi-ai dat o viaţă nouă
Când ai rostit al Tău Cuvânt...

Un sloi de gheaţă, un gheţar
O inimă, de lut lipită
Dar Tu, mi-ai dat atâta Har
M-ai izbăvit din grea ispită...

Tu meriţi toată slava Tată
Să fii în veci glorificat
Pentru jertfirea ce-a fost dată
Prin Fiul Tău, crucificat!

Doresc să-Ți crească slava Tată
Căci Tu eşti Rege în Regat
A Ta să fie gloria toată
Căci din păcat m-ai dezlegat

Eram un suflet fără viaţă
Un mic cărbune fumegând
Mai atârnam de-un fir de aţă
Dar am zis: Doamne, până când?!

M-ai auzit din slava Ta regească
Şi-ai coborât la ciobul păcătos
Eu nu-nţeleg cum a putut să mă iubească
Pe mine aşa de mult, Isus Hristos!

Doresc să creşti mai mult Isuse
Iar eu, să fiu mereu mai mic
Căci am aflat ce nu ştiusem
Că Tu eşti tot, iar eu nimic...

Aruncă-mi slava la pământ
Numele Tău să fie ridicat întruna
Să nu se-nalțe-n mine niciun gând
Care va face să îmi pierd cununa.

Tu eşti comoara cea mai preţioasă
Eşti Împăratul slăvilor cerești
Căci Tu m-ai scos din starea ruşinoasă
Te rog, în mine să Te proslăveşti!

Fă doar la Tine să îmi zboare gândul
Să fii în mintea mea mereu prezent.
Să îndrăgesc mai mult Cuvântul
Căci mi-e mai mult decât suficient.


A. David, 18februarie, pentru Lucian (Tio. )