De mic copli am străbătut,
În lung și-n lat cetatea,
Unde stăpân și împărat,
E Lucifer și moartea.

Prin bezna nopții, fară țel,
Pierdut printre ruine,
Cu inima ca de oțel,
Eu nu aveam rușine.

Beam, fumam, și mă drogam,
Ca un ieșit din minți,
Cu disperare căutam,
Plăcere, poftă și arginți.

S-a risipit ca și un nor,
A mea adolescență,
Când rătăceam neștiutor,
Cu lumea în cadență.

Și am rămas nefericit,
În lanțuri și-n zăbrele,
Unde pe loc s-au risipit,
Visurile mele.

Departe de tot ce iubeam,
Am stat ades în noapte,
La multe lucruri cugetam,
Și mă gândeam la toate.

Gândul m-a purtat departe,
Era liber ca să plece,
Însă eu, privat de toate,
Într-o închisoare rece.

Dar păcatul se plătește,
Depinde de conținut,
Satana te amăgește,
Și atunci când dai tribut.

Dar slăvit să fie Domnul !
Care m-a chemat din noapte,
Parcă iar Îi aud glasul,
Cu atâta bunătate.

M-a chemat plin de iubire,
Scumpul meu Mântuitor,
Să primesc a Lui iertare,
Să fiu în al Său popor.

Vino și tu, prieten drag,
La Isus cu pocăință,
Să porți și tu albul steag,
Ce-i simbol de biruință.

Căci păcatul e căderea,
Groapa fără de apus,
Unde piere omenirea,
Toți acei fără Isus.

Dar de vii acum, ascultă,
O să fi preafericit,
Vei găsi o viață nouă,
Una fără de sfârșit.

Amin