“Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi,
prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu:
cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
Romani 12:2


Pe marea vieţii, cu barca-n furtună,
ades’ am strigat spre Isus disperat:
"Trezeşte-Te, Doamne, căci apa se-adună,
m-afund în adâncul întunecat.

Ceartă şuvoiul sau întinde-mi o mână,
ajută-mă doar să ajung pe uscat!
Şi-apoi, atât timp cât vremea e bună,
de mine nu vei mai fi deranjat."

În momente de criză, atât de uşor,
predau Domnului frâiele vieţii.
Recunosc atunci că sunt muritor,
chiar şi-n anii viteji ai tinereţii!

Dar în zilele bune, când ceru-i senin,
lumea aşa de frumoasă îmi pare.
Prezentul mă leagă, de-oportunităţi plin,
încât veşnicia suportă-amânare.

Ce trai imatur, ce dorinţe deşarte...
Să-mi irosesc viaţa scurmând în Pământ?
Când Domnul aşteaptă, le-a pregătit toate,
doar s-aleg să-mplinesc al Său Cuvânt!

Şi-atunci, cu blândeţe şi Sfat înţelept,
la orice răscruce-mi va arăta Calea.
Voi învăţa, şi-n furtună, să cred şi s-aştept;
să stau liniştit, să uit ce e jalea.

Nu, nu voi mai plânge când norii se-arată,
căci am biruinţă prin Jertfa Divină.
Voi sta în picioare, curajos în luptă,
cu-o vie nădejde până când El o să vină!