O apă curgătoare
Este în stânga mea.
Și pomi cu crengi pletoase
Pe al ei mal.
Un loc umbros de munte
Și răcoros,
Un freamăt liniștit
Dar prea frumos.
Cu flori pe deal,
Albastru, bleu – deschis
Cu păsări diferite,
Pare-un vis.
În mărime și culoare
Și în cânt;
Sunt unice în felul lor.
Zâmbesc în gând.
În față-i o podișcă
Cu carii vechi în lemn
Sub care se revarsă
În vaduri, apă. Semn
Că-i totul în mișcare,
E viață în natură;
În frunze verzi, în iarbă,
În tot e-o legătură
Ce duce mai departe
Speranță, bucurie,
În gând, în vânt, în suflet,
Pe-a norilor solie.
……………………………..
Și… apa curge…
Ducând cu ea
Și gândul meu
Și starea mea.
Căci iar se schimbă,
Se innoiesc,
Cum apa plimbă
Și izvorăsc
Noi, mici izvoare
Ce se revarsă
În râul mare
Ce pace-mi lasă
Când îl ascult
Și-adânc suspin,
Mă liniștesc
Și mă alin.
Și se grăbește…
Aleargă parcă…
Să-și cânte-n treacăt
Povestea toată.
Și-așa… fără să se oprească
În tropot vrea să îmi șoptească:
”Fii mulțumit!
Este speranță!
Ești sprijinit
Cu siguranță!
Ești ocrotit!
Nu-ți fie teamă!
Călăuzit, și casa-ntreagă
El ți-o iubește
Că scumpă-i este.
E Dumnezeu
Ce totul vede,
Ce îți vorbește”.
……………………………..
Și întărit iar mă ridic
Din locu-n care-am mulțumit
De tot ce-n viață întâlnesc
Și vreau mai vesel să trăiesc.
A pus atâta bucurie
În jur, e-așa o armonie,
De-ți faci timp
Ca să le privești,
Să mai respiri,
Să te-odihnești.
Să-apreciezi
Că-i o splendoare.
În duh, o binecuvântare.
Te-ndeamnă toate
Într-un cântec.
E sănătate pentru suflet.