4) Fiul muritor al Dumnezeului nemuritor

De unde vii, cine ești și unde pleci,/
Omule, ce în a morții vale rătăcești? /
Ai apărut subit, din întâmplare,/
Ca să-ți pierzi pasiv a ta suflare?/
Viața ta n-ar avea niciun rost?/
N-ar mai exista nici scopuri cu folos?/
Să mâncăm azi și să bem cu zurlii,/
Căci oricum mâine vom muri?/
Rătăcesc cei ce Scripturile le calcă/
Și nu cunosc pe Cel ce ne înalță./
Omul creat după chipul Domnului/
Căzu prin păcat în mâna Dracului./
Devenind astfel fiul muritor/
Al Domnului celui nemuritor./
Străin, pribeag și rob în lumea de jos,/
El năzuiește către stânca de unde fu scos./
Stânca veacurilor este Hristos,/
Singura cale de împăcare/
Cu Tatăl ce așteaptă să dea iertare/
De păcatul aducător de moarte./
Crezând în Hristos ai viața îmbelșugată /
Și nu te vei mai duce la judecată./