Plânge...

Plânge Edenul în surdină...
Se cutremur și suspină
Norul nevăzut de martori...
Fiara, spumegă haină
Cu oștirea ei de tartori:
-„Veșnic îți suntem alături,
Du-te treaba de-ți termină!”

Iuda, mâna în blid întinge
Cu-aspirație viperină...
Și întunericul învinge
După cum Cartea destină!

Plânge piatra din Grădină
Căci din Slava Cea divină
Picur boabe mari de sânge...
Vine-un înger să-I susțină
Hotărârea care-L frânge
Dar Se înfrânge și învinge
Moartea pentru-a noastră vină!

Plânge suflarea din tină,
Plânge bolta cea senină,
Plânge Ioan, și Petru plânge;
Fiindcă somnul în ei stinge
Parcă-a „Zorilor” lumină,
Ruga lor ținta n-atinge...
Somnul sufletu-l ruină!

Vântul cu-adierea-i lină
Boarea nopții o răsfrânge,
Universul își înclină
Parcă fruntea-n vânt și plânge...

Iuda cu-n sărut atinge
Fața Sfântă, din rutină,
Parcă vina nu-l constrânge,
Nici Iubirea nu-l convinge...
Căci în boțul lui de tină
Iuda n-a putut să țină
Lacrimi pentru a învinge
Și lumină din Lumină!

În grădina vieții tale
Plânge piatra peste care
Răsar Zorii Slavei Sale...
Tu pricepi aceasta oare?

Plânge Ceru-n zorii zilei,
Roua Lui udă pământul...
Duhul Sfânt, la Tronul milei,
Plânge să-ți ții Legământul...

Plânge vântul, plânge marea
Și oștiri cerești suspină,
Ca să-ți împlinești chemarea
Pentru Slava cea divină.

Plâng mulțimi de constelații,
Toată bolta cea senină,
Plâng surorile, plâng frații,
Plânge Dragostea deplină...

Tot ce-i Viu plânge-n surdină!
Plânsu-i cânt, lacrima rouă,
Iar zorii, senin mai plouă,
Cu belșug nou de lumină,
Har peste făptura nouă -
Mirele Iubit suspină,
Gata, gata să revină...

Plânge crucea din Calvar,
Plânge piatra de hotar
La răscruce de vecie,
Plânge Iuda cu amar...
Dar tu ai Viața în dar,
Fii dar plin de bucurie
Să nu-I faci haru-n zadar!

Bunătatea negrăită
E jertfită pentru tine,
Masa este pregătită...
Plânge... plânsu-ți face bine...

Du-ți „ulciorul” la Fântână,
Umple-l și te-adapă până
Debordezi de-a Vieții matimi...
Scaldă-ți inima în lacrimi
De găsești că e hapsână,
Spală-ți cugetul de patimi
Și de gânduri fără frână

Și plânge de bucurie,
De durere pentru alții
Și de dor de veșnicie
Dezgropând astfel talanții...
* * *
Plânge... Duhul plânge-n tine...

19/02/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)