Din duh smerit şi cu blîndeţe

Buni creştini, din toată lumea
Tot dormiţi, mereu întruna
Chiar, nici voie, nici habar
Că trăiţi viaţa-n zădar

Apoi, doar la săbători
Arătaţi ca, nişte buni eroi
Miesele vă sunt încărcte
Cu mîncăruri, bunuri de toate

Iar cînd, Evanghelia ascultaţi
Tare vă mai întristaţi
Că, predicatorul mult vorbeşte
Timpul din belşug vi-l răpeşte

Şi aşa în sărbătoare
Mai purtaţi povară mare
Tînguindu-vă în sine
Purtînd necaz pe oricine

Ca, cuvînt de închiere
Să fiu ascultat aşi cere
Pocăiţi-vă, voi fraţi
Ca, să nu fiţi blestemaţi