Pe scoarța bătrână se-aprind felinare
Din puful de Raze ascuns sub cojoace,
În sufletul meu dau cireșii în floare,
Cu pas infantil primăvara se-ntoarce.

Mireasma docilă, în zumzet tresaltă,
Carafele goale se umplu cu miere,
Un roi de Lumină îmi bate în poartă
S-alunge bezna ascunsă-n unghere.

În templul splendorii se-nchină culori,
Miresmele rup perdeaua în două,
Un Crin înconjoară un altar, în dureri,
S-aducă Primăvara în Cetatea Nouă.

Speranța rodirii, în corole așteaptă
Rodii neinterzise, al Dragostei pârg,
Pe scara Iubirii, din treaptă în treaptă
Voi urca și atunci când dureri mă străpung.

În sufletul meu dau cireșii în floare,
Credința îmi leagă perechi de rubine,
Lacrimi de Sânge în chinul prea mare,
Din ochii Mielului jertfit pentru mine.