Stau în prag, afară

Omule-i împovărat
Te-ai lăsat, de vânt purtat
Într-o lume de păcat
Astăzi, tot mai eşti curtat

De mumeli şi ispitiri
Care, sunt în orice firi
Nici nu vreai să ştii
De-a chemării veşnicii

Însă Eu, tot am bătut
Şi rămîi mereu tăcut
Acum Eu, iară
Stau în prag, afară

Să-ţi spun că, te-Am iubit
Chiar şi chind M-ai părăsit
În toate îndurările Mele
Nici n-ai vrut să şti de ele

Tot, M-ai alungat mereu
Să nu stau în drumul tău
Eu am căutat să-ţi fiu Lumină
Apucîndu-te chiar de mîină

Iată, aşa tu te-ai purtat
Doborît de al tău păcat
Risipind şi ani în şir
Umplund al Meu potir

Chiar acum, în acest ceas
Opreşte-te, fă un popas
Şi răspunde-Mi la chemare
Pentru vecinica ta ertare