Zonă interzisă!
Nu lăsa trecutul să-ți ucidă mersul,
Nici păcatul lumii să-ți încurce versul,
Mai ascult-o dată ultima chemare!

Ușa-i tot deschisă.
Ca s-ajungi în cerul fără de hotare,
Ușilor străine pune-le zăvoare
Și prin ușa strâmtă dă din nou năvală.

Calea e permisă-
N-o lărgi, c-atuncea cazi de oboseală
Și curând te-așteaptă clipa cea fatală,
Clipă de durere, moarte și scrâșnire,

Când va fi închisă
Orișice speranță, orișice iubire,
Clocotind în lacrimi crudă amăgire.
Și nu-i nimeni plânsul ca să ți-l îndrume,

Căci ți-a fost ucisă
Taina pentru care-ai fost adus pe lume,
Viața pe vecie și frumosu-ți nume...

Azi, acum te ține de porunca scrisă:
Ce pare că-i rău
Să nu fie-al tău;
Pe-orice delăsare,
Faptă de rușine
Ce se vrea comisă
Scrie cu ardoare,
Cum vei ști mai bine:
"Zonă interzisă!"