Fiindcă lucrurile toate-au să se strice,
Indubitabil sclave impotenţei
Urmând apoi mai nou să se înspice
La vremea hotărâtă-a Providenţei,
Un gând aş vrea să torc din ghemul minţii
Integru, cum mi l-au înscutecit părinţii.

Mănunchiul tău de ani, ( o clipă poate ),
Evanescent va trece. Fum în vânt.
Un icnet scurt de frunze scuturate!

Tu, fiule, apostol sfânt al vieţii,
Imnul celor mai blânzi de pe pământ
Mereu să-l cânţi pe clapa dimineţii.