Urare cu flori

Fulgii de nea ce cad pe voi
Să se topească-n suflet cald,
Trecând în liniştite ploi
Să ude flori de gând curat.

În viscol dacă-ngenunchiaţi
Să-l potoliţi c-o sărutare,
Numai iubirea ce-o purtaţi
Poate să facă gheaţa floare.

De-aveţi în voi ramuri uscate
Să le tăiaţi cu bun Cuvânt,
Ca cele ce mai sunt rămase
Să vadă flori albe crescând.

Frigul cel greu de vă-nfăşoară
Daţi-i în dar raza de soare,
Din el să vină să răsară
Când nu gândiţi frumoasă floare.

De-aveţi în viaţă zăpezi mari
Cu viscol, frig, ramuri uscate,
Iar mintea roabă-n gheţuri tari
Se tot frământă şi se zbate,

Deschideţi porţile iubirii
Ale speranţei şi credinţei,
Să faceţi loc în voi grădinii
Cu floarea albă a biruinţei.