Înșelați suntem de căi
Autor: Ioan Hapca  |  Album: Reflecții  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de Ioanhapca in 27/02/2017
Înșelați suntem de căi

Înșelați suntem de căi
Prea plăcute pentru sine
Ce ne zic -„du-te și trăi!”
Că-ochii inimii din văi
Nu pot vedea Cerul bine
Dacă nu-s deschiși de Tine.
Dar oricât ar fi de răi,
Când privesc în ochii Tăi,
Varsă lacrime divine.

07/02/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)
Frumos si subtil poem, al faptului de ne putem insela de multe ori crezand ca suntem pe calea buna urmand invatatura filozofica epicuriana dupa care trebuie sa mancam si sa bem ca oricum suntem muritori. Daca Dumnezeu nu ne deschide ochii, ochii nostri "Nu pot vedea Cerul bine". Oricat am fi de rataciti si de invrajbiti, ochii care privesc spre Domnul "Varsă lacrime divine.". Felicitari, har si inspiratie.
Adăugat în 27/02/2017 de marin2016
Asa este, caile vietii ni se par uneori bune dar u putina chibzuinta vedem clar cand gresim, iar gresala dupa cum stim asteapta indreptare. Fiti binecuvantat de Domnul Isus.
Adăugat în 27/02/2017 de florenta.sarmasan
Fiecare om de pe TERA este una cu căile lui ( rele sau bune).

Prin ce este unit omul cu căile lui? Prin duhul.

Atât omul cât şi căile omului au un duh. De exemplu: calea pocăinţei e ,,patronată,, de un duh de pocăinţă , calea minciuni de un duh de minciună, calea hoţiei de un duh de hoţie, calea sfinţeniei de un duh de sfinţenie, etc.

De exemplu, dacă din diferite motive un om apucă pe calea hoţiei ( nu toţi oameni apucă pe această cale) , iar altu pe calea pocainţei cel care apucă pe calea hoţiei ajunge hoţ în duhul , iar cel care apucă pe calea pocainţei ajunge pocait în duhul lui

Cum? Omul care apucă pe calea hoţiei ajunge să locuiască, să se adăpostească ( cu duhul) în duhul de hoţie şi duhul de hoţie îşi găseşte adăpost în duhul acestui om Fiecare, ajunge locuinţă (adăpost) pentru celălalt. La fel, omul care apucă pe calea pocainţei ajunge să locuiască ( cu duhul) în duhul de pocainţă şi duhul de pocainţă ajunge să locuiască în duhul acestui om, fiecare ajunge locuinţă pentru celălalt. Aşa ajunge fiecare om una cu căile lui.

Aceasta este o unitate la nivelul duhurilor care este ceea mai rezistentă, puternică unitate. Este ca unitetea dintre Duhul Tatălui, şi a Fiului. De aceea e foarte greu să-l desparţi atât pe hoţ de calea lui cât şi pe pocaitul adevărat( nu cel cu numele) de calea lui

Evanghelia este singura forţă care are puterea să despartă pe om de căile lui rele. De aceia prima chemare a Evangheliei este chemarea la pocainţă, Chemarea ca omul să se lase de căile ,,patronate,, de duhurile răutăţi. Nu toţi oameni sunt dispuşi să asculte de această chemare,dar cei care ascultă, experimentează puterea de eliberare a Evanghelie, convertirea duhului, naşterea din nou, ...Aceasta este o experienţă la nivelul duhului prin care se rup legăturile cu duhurile răutăţi şi se uneşte cu duhurile bunătăţi, dreptăţi, sfinţeniei, pocainţei , etc.

Întradevăr frate căile păcatului ne înşală ca să apucăm pe ele, şi după ce apucăm pe ele ne înşală ca să rămânem pe ele, că duhurile care ,,patronează,, aceste căi au putere doar asupra oamenilor care apucă şi rămân pe ele De exemplu eu înainte de a mă pocaii nu am umblat pe calea hoţiei, de aceea duhul de hoţie nu a avut nici o putere asupra mea. La fel multe femei nepocaite nu umblă pe calea beţiei de aceea duhul de beţie nu are nici o putere asupra lor.....

Mulţumesc pentru provocare! Har şi pace de la Dumnezeu. Domnul să vă binecuvinteze!
Adăugat în 27/02/2017 de pascaioan
Statistici
  • Vizualizări: 978
  • Export PDF: 8
  • Comentarii: 3
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni