Prea multe vorbe goale rostim fără folos
Iar în mândria noastră ascundem gingășia
Și uităm de multe ori să ne purtăm frumos
Cu acel pentru care a murit Hristos
Și ne pare rău… când pierdem părtășia.

De ce?… tu îi înfigi țepușul care doare
În inima întristată și vrei ca să-l jignești
Și te grăbești să-i pui pe rana ruptă sare
Atunci când fratele așteaptă alinare
Ca mai apoi să plângi… și să te pocăiești.

Oprește-te!... reglează-ți frâna limbii tale
Nu te grăbi… fii blând cu acel de lângă tine
Căci un cuvânt prea aspru poate să omoare
Atunci când limba ta nu are hotare
Vei regreta cândva… și îți va fi rușine.

O limbă poate roata vieții să-ți aprindă
Când nu veghezi și nu trăiești după Cuvânt
Să ne smerim dar… ca să avem o limbă blândă
Cuvinte calde pentru inima plăpândă
Și un limbaj curat, neprihănit și sfânt.

Să fim atenți… cuvântul spus are putere
E foarte important când… cum… și ce vorbim
Căci o vorbă dulce aduce-n suflet mângâiere
Spusă la timp… când fratele e în durere
Să-l încurajăm și dragoste să-i dăruim.

*******