În valea umbrei morții păşit-am dintr-odată
Şi n-am ştiut atuncia ce greu va fi în ea
Dar Tu ai fost cu mine neîncetat, scump Tată,
Mi-ai alinat durerea şi suferința grea.

M-ai apucat de mână când îmi pierdeam suflarea
Şi ai turnat viață în trupul meu slăbit,
Când mă cuprinse-aproape cu totul disperarea
Prin Duhul Sfânt ființa-mi duios mi-ai liniştit.

A Ta credincioşie şi marea-Ţi bunătate
M-au copleşit când chinul cu greu îl suportam,
Ai stat cu mine singur în linişte, în noapte
La căpătâi vegheat-ai când somn nu mai aveam.

Cu vocea Ta cea blândă mi-ai spus "Eu sunt cu tine
Şi nici o clipă singur Eu nu am să te las,
Această încercare e doar spre al tău bine,
Puțin mai e şi vine al izbăvirii ceas."

Şi mi-am adus aminte de chinul Tău cel mare;
Pe crucea răstignirii în locul meu ai stat
Şi Te-ai rugat să am viață şi iertare;
Cu totul Te-ai dat mie... deşi n-am meritat...

Ce bun ai fost cu mine de-a lungul vieții mele,
Tu mi-ai purtat de grijă cum nu m-am aşteptat;
Îți mulțumesc c-alături mi-ai fost în clipe grele
Mi-ai dat putere, pace şi blând m-ai mângâiat.

Te laud sfinte Tată, cu inima şi gura
Că-n valea umbrei morții cu mine ai umblat,
Izvorul Tău de viață mi-a înnoit făptura;
Slăvit să fii de-a pururi, fiindcă m-ai vindecat!

Amin.

27 februarie 2017