Motto: ""Dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a
trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.""Amin! 1 Ioan 4:9.

Când omul în lume a scăpat de greu
Și când în viață totu-i merge bine,
Uită de Domnul și de legile divine -
Ba chiar se socotește singur înțelept
Nesocotind de-atâtea ori ce-i drept
Și ce-i plăcut lui Dumnezeu.

În viață am ajuns la o răscruce
Și aveam nevoie de sfat și îndrumare,
Că trebuia s-aleg o singură cărare
Din cele multe care-mi stăteau în față,
Dar cine-ar fi putut să-mi dea povață
Pe ce cărare-i bine a mă duce?

Am pus la mulți această întrebare
Socotind c-o fi vreunul înțelept
Să îmi arate drumul bun și drept
Și să mă îndrume pas cu pas...
Dar tot acolo în răscruce am rămas
Căzut și prăbușit în încercare.

Zadarnic încercam, de jos să mă ridic...
Atât de strâns mă-nfășurase neputința
De îmi lipsea din suflet puterea și voința,
Că din atâtea cunoștințe mari și pricepute
Nu am găsit pe nimeni să m-ajute
C-un sfat... C-o mângâiere... Cu nimic!

Deznădăjduit, lăsatu-m-am în voia sorții
Convins că totul îmi este împotrivă,
Și cerul, și pământul, deopotrivă...
Că dintre toți cei cunoscuți sau rude
Nici unul sufletul nu mi-l aude
Cum strigă în tăcerea morții.

Dar Cel ce ne-nconjoară cu veșnică iubire
Aude totdeauna când strigă cel nenorocit
Și-l scapă din necazul care l-a lovit...
El nu voiește moartea celui păcătos
Ci, omul să se întoarcă prin Hristos
La viață... Și la nemurire.

Isus e Cel ce mi-a venit în ajutor
Când a bătut la ușa mea târziu în noapte
Și-n inimă îmi pătrundeau ale Sale șoapte
Ce mă-ntăreau și mă scăpau de chin...
Că șoaptele se preschimbau ușor și lin
În picuri de balsam mângâietor.

În colbul drumului de la răscruce
S-a aplecat spre mine - robul păcătos -
Și cât de blând m-a ridicat de jos! ...
Mă cunoștea! Pe nume m-a chemat
Să fiu între aleșii Lui că m-a răscumpărat
Prin sângele-I vărsat pe cruce.

Și dacă astăzi împlinesc făgăduința
De a-L urma pe El până la moarte -
Și dacă de-ndurarea Lui am parte,
Mai pot să fiu nevolnic când El m-a întărit?
Mai pot să fiu lumesc când El m-a mântuit
Și-n mine-a pus credința?

O singură dorință, Doamne, mă frământă:
Să pot ca să răscumpăr vremea irosită
Că zilelele sunt rele și trec într-o clipită...
Să fiu în via Ta smochinul roditor,
Iar în lucrarea Ta să-Ți fiu folositor
Și vrednic de chemarea-Ți sfântă.

Prietene, azi poate-i ultima chemare
Prin care Dumnezeu te cheamă și pe tine
Să te întorci la El, că nu știi dacă mâine
Nu-ți taie firul vieții - oricât ar fi de gros -
Și-n loc să fii o veșnicie cu Hristos
Vei fi pierdut pe veci, fără scăpare.

Dumnezeu te cheamă fiindcă te iubește
Și dacă-L cauți, El Se va lăsa găsit,
Că Isus Hristos pe cruce a murit
Să mântuiască neamul omenesc...
El astăzi stă la dreapta Tatălui ceresc,
Și pentru noi, și pentru tine, mijlocește.

Te știe după nume, îți știe gândul, fapta...
Ai preț în ochii Lui și încă te așteaptă
Să lași calea cea rea, să vii la calea dreaptă
Și să-L urmezi pân' la sfârșit, cu toată ființa,
Să lupți lupta cea bună și să păzești credința,
Și veșnică-ți va fi răsplata. Amin!