În gerul dimineții
Tu m-ai întâmpinat
Pe podul suspendat:
Între Cer și pământ.

Păcatul îndărătnic
Nu vroia la cruce
Prefera să îndure gerul
Minusul (-) nu se dorea în Plus (+)!

Pașii tăi neșovăielnici
Mă îndrumau
Alb ca zăpada
Mă îndemnai să fiu.

++++++

Râul ce curge
De sub tronul Tatălui
Topește zăpezi:
Dătător de viață
M-a chemat să fiu.
Toiagul și nuia Lui
Mă mângâie!
Disciplinarea Lui
Grăbește sfințirea!

Lăudat să fii
Tu Care ai dăruit
Un pod
Între Cer și Pământ
Tu Care faci din minus un plus!

Dragostea Ta mă sfințește!

++++++

TU m-ai cruțat
Să străbat valea plângerii
TU plângi pentru mine
Și lacrimile Tale curăță izvoarele
Ploia timpurie tot Tu o dai
Iazuri curate se nasc
Speranța și cutezanța sunt din TINE!

* Când străbat aceştia valea Baca, ei o prefac într-un loc cu izvoare, pe care ploaia timpurie îl acoperă cu iazuri. (Psalm 84:6)