Du-mă de-aici, de unde florile-s uscate
De unde trandafirii albi se ofilesc...
Du-mă din lumea plină de păcate
Unde nici crini nu mai înfloresc...

Du-mă de-aici, căci nu mai simt parfumul
Dulceag al florilor împărăteşti
Şi cu petale însemnează-mi drumul
S-ajung şi eu la porţile cereşti

Du-mă din spinii aspri fără milă
Unde nu este pic de simţământ
Eu nu-s nimic mai mult, decât argilă
Care-a primit suflare prin Cuvânt...

Du-mă de-aici, de unde nu mai este rouă
Din locul îngustat şi limitat
De unde de o veşnicie nu mai plouă
Ca să mă ude, să mă simt curat...

Du-mă de-aici de unde spinii par a flori
Şi au miresme dulci-înșelătoare
Du-mă de-aici, de dincolo de nori
Unde eşti Tu, unde e Soare...

Ah! Du-mă! Smulge-mă din ceaţă
Fără de Tine niciodată n-am putut...
Aşa ar fi mai bine, să n-am viaţă
Decât să-mi fie inima de lut.


David. A.