Ianuarie, promoroacă,
E sfârșit de săptămână;
Intrăm în poveste parcă
Călătorind cu-o mașină.

Pomii-s albi, ascunși în taină,
Frumoși, e ceva select.
De departe par cu-o haină
Ce-i croită așa perfect.

Câțiva frați, către Linköping
În misiune plecăm.
Voie bună, sărbătoare,
Ne gândim să-ncurajăm.

Să-arătăm: ”Suntem alături!
Suntem oameni ca și voi!
Dumnezeu ne e tăria!
Ne face biruitori!”

Și mergând tot mai departe,
Un soare strălucitor,
Treptat, topi promoroaca.
Era cald, îmbietor.

Parcă totul prindea viață,
Primăvara prevestea.
Deja vedeam prin credință:
Muguri, flori, roade-atârnau.

Poate mulți spun: ”Ești frumos!
Sănătos, și ai de toate;
N-ai nevoie de Hristos!”
Și tu crezi în mare parte.

Dar dacă te cercetezi
Și-o să vrei să recunoști,
Peste suflet să veghezi
Și lăuntrul să-ncălzești,

Vei simți Mărețul Soare
Cum topește gheața toată.
Cum își face-a Lui lucrare
Lăsând inima curată.

Mintea se va lumina,
Vei lua hotărâri noi,
Mai limpede vei vedea,
Primești pace, veți fi doi.

Bucurie, mulțumire,
Și-o mare recunoștință
Prin toate te-or însoți
Aducându-ți biruință.

De te lași călăuzit,
Multe binecuvântări
El deja ți-a pregătit
Cum tu nu ai așteptări.

Hai, te-ndemn! Nu ai ce pierde!
Se merită! Azi te chem!
Binecuvântarea prinde!
Liber fii! Ia-ți zbor spre cer!