Într-o zi un cal bătrân
Însoțit de-al său stăpân
Mergând pe câmp pas la pas
Făcu-n final un popas.
Și privind întinsa glie
Zise cu melancolie:

"Doamne, cât de multe care
Erau cândva pe ogoare.
Erau câmpurile pline
De care și cabaline.
Și-acum sunt așa puține…

Când privesc acum în zare
Pe mănoasele ogoare
Văd combine și tractoare
Chiar și după-apus de soare
Lucrând noaptea pe răcoare.
De la plug la recoltat 
Totul e mecanizat.

Când si când văd câte-un cal
Într-o vale sau pe-un deal
Pe un câmp sau potecuță
Trăgând și el o căruță.

Acum văd flăcăi si fete
Bărbați și femei cochete
Plimbându-se pe-ndelete
Nu-n-căruțe și șarete.
Astăzi, ei au gusturi fine
Conduc doar mașini străine
Și se simt așa de bine
În scumpele limuzine!


Văd mașini, văd camioane,
Și în văzduh, avioane.
Omul s-a emancipat
Nu mai e cel de-altădat'.
Azi  omul are avere
Și-are cai, dar cai putere.

Doamne, nu mai are rost
Să mă gândesc la ce-a fost.
Doar omului vreau să-i spun
Că i-am fost prieten bun.
Am fost ajutorul său
Și la bine și la rău.
Și , Doamne aș da un sfat 
Omului emancipat
Oricare-ar fi a sa vrere,
Grijă, la caii putere!"