Judecata

S-a înfăţişat odată
În genunchi, plecându-şi zborul
O înspăimântată ceată
Să le dea la toţi răsplată
Creatorul.

Mulţi cu feţe zgâriate
Şi cu aripi fără pene
Inimile sfârtecate,
Minţile întunecate,
Lacrime în gene...

Primul om înfăţişat,
N-avea vorbe să mai deie
Doar ţinea capul plecat
Ruşinat că s-a lăsat
Amăgit de o femeie...

Ea, la fel, tăcea ca mută
Avea graiul obosit
Dar când Domnul ochii-Și mută
N-a mai stat de loc tăcută:
"-Şarpele m-a amăgit..."

Cu un metru mai în urmă
Stă-n genunchi murdar de lut
Primul om ce viaţă curmă
Gândurile rău îl scurmă
"-Cain, Cain, ce-ai făcut?! "

De la el, plecând în spate
Gloate-ntregi de păcătoşi...
Mulţi cu gânduri vinovate
Tot se mută mai în spate
De-ochii Lui, prea luminoşi...

Printre ei, doi fraţi de cruce
Au furat, au tâlhărit
Ce-i lumesc, lor le-a fost dulce
Însă la final de cruce
Numai unu-i mântuit...

A trecut de mii de rânduri
Şi-a ajuns în dreptul nostru!
Toţi tăcuţi ca nişte scânduri
Frământaţi de mii de gânduri
"-Care este scopul vostru?!."

Noi, mai muţi ca niciodată
Parcă suntem sub un val.
În genunchi, nu-i gloata toată
Unii sunt ce încă-așteaptă
Tratament mai special...

Se ridică în picioare
Leul blând cu ochi de foc.
Toţi acei ce-s în picioare
Şi nu stau în închinare
În genunchi se frâng pe loc.

Unul câte unul vine
Sub privirea-I arzătoare
Plini de vină şi suspine
Mai cu-avânt, mai cu ruşine
De la mic la mare.

A ajus acum la tine,
O s-ajungă şi la mine
Inima s-a strâns de frică
Ce-o să fac când o să zică:
"-Spune, fă ceva, explică!"