De ce refuzi chemarea Mea...


De ce refuzi chemarea Mea...
Mă auzi... Îți întorci fața!
De ce pășești pe calea grea
Unde-i durerea și suferința,
De ce ești trist mereu pe căi,
Și nu zâmbești prin încercări,
Când toți te-ntreabă 'ce-i cu tine?'
Îți încui a ta vorbire.
De ce cuvintelor pui lacăt,
Plângi... te simți vinovat...
Iar când în jur vezi suferința,
Eviți... nu îți faci prezența.
Îți place mult la bucurie,
Unde nu-i lipsă, ci numai veselie.



Ignori pe cel ce e 'n-durere,
Lipsești unde-i nevoie de mângâiere,
Iar când în prag ți-e clipa grea,
Nădăjduești, îți pui speranța,
Că în bine tot, se va schimba.
Isus Se uită, varsă lacrimi,
Dar tu?... Apari, apoi iar pleci...
El vrea a te binecuvânta,
El Îți vrea mântuirea.
În lan, tu, nu-I dai mulțumirea,
Te înfășoară pălămida,
Grâul pui la pământ... în tine porți ura.
Nu vrei binele niciunuia.
O privire... un susur blând
De sus se aude. E șoapta chemând!
'...De ce nu vii!... și să rămâi!...
Lângă ale credinței temelii.'



De ce te lași mereu căzut,
Te amăgești așa de mult,
Când poți zbura ca porumbeii,
Trecând prin ale razelor mărgelii...
Nu fi așa nehotărât!
Vorbește blând, nu așa răstit.
Iartă frate pe oricine,
De ți-a făcut rău sau umilire.
...Iar te duci... iar te-ntorci...
Nu crezi că vine-o zi și pierzi?
Dacă azi, Domnul te-a lăsat,
E pentru că S-a îndurat.
Întoarce-te pe sfânta cale...
Întoarce-te să ai salvare!



Renunță la ce e lumesc,
Fii un creștin duhovnicesc!
Nu mai privi în dreapta, 'n stânga,
Acolo-i a pierzării umbră.
Privește Sus!... Soarele-ți râde!
Mâna Ți-o întinde să te ajute.
Nu amâna, ascultă-I chemarea...
El vine cu binecuvântarea,
Domnul ți-a pregătit o Împărăție,
Lângă El în - veșnicie.-


SS/PATTADA/04/03/2017