Binecuvântează, suflete, pe Domnul

Autor: Sanja Cristea Tiberian | Album: Lumina de pe munte | Tematica: Laudă și închinare
Resursa adaugata de Sanja-Adriana

Referințe

Psalmii 104:1-19

Psalmii 104:1 Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
Psalmii 104:2 Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.
Psalmii 104:3 Cu apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale; din nori Îţi faci carul şi umbli pe aripile vântului.
Psalmii 104:4 Din vânturi Îţi faci soli şi din flăcări de foc, slujitori.
Psalmii 104:5 Tu ai aşezat pământul pe temeliile lui şi niciodată nu se va clătina.
Psalmii 104:6 Tu îl acoperiseşi cu adâncul cum l-ai acoperi cu o haină; apele stăteau pe munţi,
Psalmii 104:7 dar, la ameninţarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,
Psalmii 104:8 suindu-se pe munţi şi coborându-se în văi, până la locul pe care li-l hotărâseşi Tu.
Psalmii 104:9 Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treacă, pentru ca să nu se mai întoarcă să acopere pământul.
Psalmii 104:10 Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.
Psalmii 104:11 Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
Psalmii 104:12 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
Psalmii 104:13 Din locaşul Tău cel înalt Tu uzi munţii şi se satură pământul de rodul lucrărilor Tale.
Psalmii 104:14 Tu faci să crească iarba pentru vite şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea hrană:
Psalmii 104:15 vin, care înveseleşte inima omului, untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa, şi pâine, care-i întăreşte inima.
Psalmii 104:16 Se udă copacii Domnului, cedrii din Liban, pe care i-a sădit El.
Psalmii 104:17 În ei îşi fac păsările cuiburi, iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
Psalmii 104:18 munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici, iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri.
Psalmii 104:19 El a făcut luna ca să arate vremurile; soarele ştie când trebuie să apună.

Binecuvântează, suflete, pe Domnul,
Domnul Dumnezeul nostru necuprins,
Doamne, Tu mă aperi şi îmi mângâi somnul
Ca un cort deasupra-mi cerul l-ai întins.

Cum o dimineaţă luminezi pe cale
Şi în strălucire, Doamne, Te-nveleşti,
Apele sunt vârful locuinţei Tale
Şi din nori făcut e caru-n care eşti.

Şi alergi cu vântul-sol în veşnicie,
Sol cum fiecare vânt Îţi este sol,
Flacăra şi focul ţi se-nchina Ţie,
Ai luat pământul, l-ai zidit din gol.

Temelii în stare veşnic să-l susţină -
Înghiţit fusese la un semn de-al Tău
De adânc, când apa încerca să-l ţină
Şi să-l zăvorască înăuntrul său.

Dar cu spaima apa, auzindu-Ţi glasul
A fugit croindu-şi drumul spre câmpii
Pân' la locu-n care-ai hotărât popasul
Să rămână-acolo peste veşnicii.

Şi să nu se-ntoarcă, Doamne, niciodată,
Tu faci să ţâşnească apele din văi,
Tu adapi în ele fiara însetată,
Case ridicat-ai pentru toţi ai Tăi.

Cu lucrarea-Ţi sfântă, tu hrăneşti pământul,
Iarba-o faci să crească, toate ni le dai
Stanca, adăpostul când ne bate vântul,
Ce-am putea să-Ţi cerem, Doamne şi să n-ai?...

Totu-n lumea asta s-a făcut prin Tine,
Drum deschis-ai unde nu puteai să treci,
De belşug şi roade palmele ni-s pline,
Lăudat fii, Doamne, lăudat pe veci!...

(02.06.2003)