( Părinţilor mei )
În Ziua a Şaptea,
Doamne,
Te-ai spălat pe Mâini,
şi pe Faţă,
Dis-de-Dimineaţă.
Şi-ai început
să Te bucuri
de tot Făcutul,
din Nepătrunsul
Abisului greu.
Şi Ţi-ai zis cu mulţumire:
„Ce bune sunt toate!
Le-am zămislit
cu Iubire,
dându-le dreptul
să intre în Marea Zidire.”
Ce bune sunt toate,
Doamne, ce bune!
Să ne-odihnim împreună,
Părinte!
Sub Coviltire Sfinte…
Tu, contemplându-Ţi
Creaţia,
Eu, mulţumindu-Ţi
pentru Graţia
răscumpărării prin Jertfa
Fiului Tău,
El – Elyion, Mesia,
Domnul Şabatului,
şi AL MEU.
( Bucureşti, Iunie – 2012; din volumul "Râsul viorii fără arcuş")