Isus ştia de mult ce soart-aşteaptă
Un miel... venit în lumea lupilor!
De n-ar fi fost iubirea înţeleaptă,
N-ar fi venit ca Miel-Mîntuitor!

De nu ne-ar fi iubit... atunci să spună
Acei ce vor să-L ştie în mormînt:
Ce L-a făcut să poarte în cunună
Atîţia spini şi sacrificiu sfînt?

Isus ştia că uşa I s-o-nchide
Şi-n miez de noapte alungat va fi,
Dar dragostea atunci cînd se va aprinde,
Sfărîmă stînci şi-nfruntă vijelii!

Căci n-a avut de-atuncea nici o parte,
La judecăţi a fost găsit mereu nedemn,
Pe drumul Lui a fost pînă la moarte
Mereu respins şi atîrnat pe lemn!

'Naintea Lui se îmbrăcă în zale
Atîta ură diavolească de-a-L răzbi!
Un simplu om s-ar fi întors din cale!
N-ar fi ştiut ce-nseamnă a iubi...

Smerirea Lui aduce pace-n lume
Şi-i semn al iubitoarei căutări...
Pentru creştini, o iesle va rămîne
Simbol al vinovatei lepădări...

(Căci astăzi tot închisă este uşa,
Iar El în ieslea rece alungat).
Cînd vîntu-i gata ca să ia cenuşa
A tot ce am iubit şi am sperat,

Cînd tot ce am crezut că-i apă vie
Se va descoperi că ne-a-nşelat,
Vom regreta atunci că din trufie
L-am izgonit în grajd... şi ne-am culcat!

Oricum va fi, va birui iubirea
Şi va domni în lume-n infinit!
Dar locul meu... va fi cu fericirea?
Sau voi primi ce singur mi-am urzit?...