Te-am văzut cum alergai
Pe un câmp cu flori de Mai,
Mi-ai cules frumos buchet
și l-ai strâns gingaș la piept.
Te-am văzut zburdând călare
Pe un cal în fuga mare,
vântu' părul îți bătea
Tu habar... ! Nici nu-ți păsa.
Te uitai după un "Soare"
Căci în urmă-s doar gunoaie
Te-am văzut nepăsătoare
De durerea noastră mare.
Te-am văzut printre ruine
povesteai lumii de bine. .
Te-am văzut că ție-ți pasă
De colegii tăi de clasă.
Te-am văzut mai aplecată
Spre copii de pe toloacă,
Printre lacrimi ți-au zâmbit,
Ei știau că i-ai iubit.
Ai trecut la repezeală
La bunica prin ogradă
În fuga mare-ai galopat
Te-ai grăbit și ai plecat.
Din visare m-am trezit
M-am sculat, am tresărit,
Nu-i copilul meu iubit? !
și visarea a dispărut. .
:) Nuştiu care a fost scopul dvs. când aţi scris "textişorul", dar sinceră să fiu, a trebuie să-l citesc de câteva ori, ca şi pe postumele lui Eminescu, ca să înţeleg până la urmă despre ce e vorba.
Ar fi aratat superb!
O zi buna cu Domnul ISUS!
g.p. - chicago