Ce păcat că unii, Doamne
'Şi-amintesc de Tine iar
Doar când intri-n cercetare
Mai să cadă din picioare
Dar apoi, Te uită iar. . .

Plâng amar şi-şi cer iertare
Toată inima şi-o varsă. . .
Dar când dau de libertate
Se întorc la vechi păcate
Şi la vina ştearsă.

Ce păcat că unii, Doamne
Te iubesc aşa de mult
Din păcate doar cu gura
Înlăuntru domnind ura
Fratelui cu mult. . .

Ce păcat că unii, Doamne
Iar Te lasă, iar Te vor
Firea-n ei şi-a făcut casă
Şi de Cer nu le mai pasă
Şi nici de Izvor. . .

Eu mă rog să crească Harul
Să mai poţi primi
Din acei ce şi-au dat darul
Şi-acum stau şi-nghit amarul,
Până ai să vi! . . .