Binecuvântat e omul ce se-ncrede-n Dumnezeu,
Are bucurie sfântă, pace în căminul său.
El trăiește în dreptate, caută să fie smerit,
Exemplu bun este-n toate, și de Dumnezeu iubit.

Binecuvântat e omul temător de Dumnezeu,
El împlinește Scriptura, face bine-n jurul său.
Cercetează pe aceia ce sunt în necaz, lipsiți,
Și vorbește despre Isus celor ce nu-s mântuiți.

Binecuvântat e omul care-i ancorat de cer,
Gândește la veșnicie, la lucruri care nu pier,
Privește mereu spre ceruri bucuros și mulțumit,
Și plin de recunoștință spune: Doamne, fii slăvit!

Binecuvântat e omul, mult prea binecuvântat,
Are pace sufletească, căci de ceruri e legat.
Are multă siguranță căci de Domnul e păzit,
Doamne, cât este de bine să fii iertat, mântuit.

Tu ești Doamne mântuirea, bucuria sufletească,
Toți cei care vin la cruce, prin Isus o să primească.
Hai, veniți la poala crucii și plecaţi-vă smeriți,
Vă mărturisiți păcatul, mântuire să primiți.
Amin

Ica Drăgoi
11.03.2017