Cât mai e străjerule din noapte
Până-ncep cocoşii deşteptarea?
Pentru ce se-aud în stele şoapte
Şi se umple de speranţă zarea?

Pentru ce la margine de lume
Stă lumina Raiului zăbavă?
Pentru ce sunt îngeri în costume
Şi în ochi au lumânări de slavă?

Pentru ce se răzvrăteşte firea
Împotriva ceasului din urmă?
Când va fi străjerule pornirea
Marelui Păstor spre a Sa turmă?

Stau şi număr veacurile prinse
În acea toridă aşteptare.
Sui cu felinarele aprinse
În genunchi, în rugă veghetoare.

Mi-a promis Cristos că se va-ntoarce
Să mă ducă în a Lui odaie!
Tu mai ştii străjerule ce face
Curcubeul nunţii după ploaie?

Eu aştept în inimă cu roua
Ce-a udat cuvântul lui Isus.
Ştiu străjere că vom fi în noua
Locuinţă, unde lacrimi nu-s!