Cu cât mai mult Te chem să-mi dai scăpare,
Să îmi arăţi în viaţa-mi voia Ta,
Cu-atât mai mult mă opintesc pe cale,
Mă tot opresc, privesc... Te văd că stai.

Cu cât Te strig să-mi limpezeşti viaţa,
Cu-atât mai mult m-afund şi mă încurc.
Mă rog, şi-aştept, încredinţat că-ndată
Răspuns vei da, dar Tu, mi Te ascunzi.

Cu cât mai mult mă lupt trăind sfinţirea,
Cu-atât sunt mai lovit, mai îngenuncheat.
Eu vreau să văd c-oprită e zdrobirea,
Dar tot mai strâns mă simt, mai strâmtorat.

Cu cât mai mult doresc o dimineaţă,
Cu-atât mai neagră noapte se desface.
Aştept ca rază dulce să apară,
Însă mai grea e negura ce zace.

Isuse drag, când vei veni la mine?
Când mă vei libera de sub poveri?
Suflet al meu, nădăjduieşte-n Domnul!
Căci de la El primi-vei mângâieri.

Suflet al meu, nu geme sub povere!
Priveşte prin credinţă, vei vedea
Că-i lângă Tine Domnul, în tăcere
Aşteaptă ajutorul Lui, şi-l vei avea!
Amin!

10 mar 2017